Bai nene, cat ma pot enerva clipurile de pe youtube cu acesti copii magnfici in varsta de numai 6 ani, care pot canta adevarate partituri, prezentand probleme chiar si pentru marii profesori ai universitatiilor de muzica din zilele noastre.
Mai precis, atentia mi-a fost atrasa de o chinezoiaca/japoneza/taiwaneza etc … avand ca titlu ” Gifted 6 year old, playing Bach “. Si canta la un model de Yamaha vechi, extraordinar de scump, cu urme evidente de uzura. Deci parintii acestui prodigy de fata aveau probabil pianul, nefiind cazul sa il fi cumparat second hand, deoarece de banii aia poti cumpara ceva mult mai bun – dar revenind – aceasta fetita talentata nu este talentata. S-a nascut in pula mea cu partiturile in mana, primul ei cuvant a fost octava, si la micul dejun din cereale a reprodus ceva de-al lu’ Mozzart in lapte.
Nu, a exersat foarte mult, cel mai probabil la recomandarea parintilor, aceeasi parinti care aveau deja pianul, nota a unei cariere in muzica esuate, speranta inca in fiica lor nedescoperita. Eu personal am trait aceeasi trauma, numai ca in sens opus. Este clar pentru fata talent, ca daca parintii ii spun ca ai voie la masa, la dus, la scoala, la pian – ea se va complace dupa ceva timp. Parintii mei au fost impotriva chestilor numite arte ( desenat, muzica, cam orice) de aceea m-am cumparat prima chitara abia cand incepusem sa am salariu. Dar trecand peste asta. Ce vreau sa subliniez este
- Nu va mai futeti copii, sa faca ce vreti voi frustrati de esecurile voastre.
- Nu exista talent, exista repetitie.
Trebuie doar sa va placa ce faceti. Eu cand spal vase abia astept sa le termin. Cand sunt in photoshop, trec si cate 20 de ore fara sa ma uit la ceas, sau sa ma gandesc sa mananc.
)
